Republica Danga

„ Danga nu e, adică e pretutindeni. Este o insulă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Aici nu se știe prea bine dacă oamenii mint, visează, sau trăiesc cu adevarat „


Sotii, Poante, Inscenari....

Distribuiţi
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Mar Apr 21, 2015 7:17 pm

Ep.14

Taman dupa frecusul asta, sedeam mototoliti pe canapelele din living, admirand cum Matei se juca cu lanterna sa noua-nouta pe draperiile ferestrelor Urmarindu-l insa atent am priceput la unison cum vom proceda; caci lumina proiecata aleatoriu pe modelul tesaturii creea un efect straniu, socant. Materialul, ceva cu un lycra fin, amestecat discret intr-o tema plina de geometrii colorate predominant in bordo, punea in evidenta forme nevazute in conditii normale. Mai mult decat atat, din cand in cand, sub un anumit unghi, raza capata continuitate pe firele de batatura scanteind misterios si neasteptat.

Identificarea butaforiei a facut simpla conceperea scenariului la care am contribuit pe rand toti cei prezenti la experiment, insa pentru o reusita 100% a fost necesar sa castigam si complicitatea colegilor din camera lui Toma, o treaba ce s-a dovedit cu mult mai simpla decat anticipasem.

Pe scurt, in chiar noaptea urmatoare, Matei avea sa iasa pe scara de incendiu si sa se posteze cu lanterna in dreptul ferestrei de la camera lui Toma Bâzdâc prin exterior...De acolo va lumina usa din momentul deschiderii ei, baleiand cadrul. Titi Arcus, mascat in draperia cu sclipiri fabuloase avea sa patrunda atunci teatral si intr-o sincronizare perfecta, iar pentru a amplifica dramatismul, cei trei complici vor sari din paturile lor luand-o nevrotic la goana...Cand victima noastra se va fi umezit bine de tot la fundulet atunci trebuia pus punct reprezentatiei prin aprinderea lustrei si dezvaluirea inscenarii...asta ca sa nu ajungem in zona.....esentei criminale a sotiei noastre, despre care vorbise atat de frumos doamna profesoara in expunerea dumneaei.
Pregatirile au inceput instant. Eu si cu Matei am identificat lesne siguranta ce dezactiva circuitului electric de la locul faptei, Arcus repetand temeinic desfacerea draperiei si remontarea ei, iar cei trei parteneri infiltrati in teritoriul inamic exersand la randul lor sarguincios diverse alternative de sperieturi autentice...

(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Mar Apr 21, 2015 7:18 pm

Ep.15

Primul dintre lucrurile neprevazute si inprevizibile din planul razbunarii, a fost programul special al doamnei profesoare, care in acea seara cumparase bilete la teatrul bulandra, aflat in turneu local. Se intelesese cu Lupan sa ramana el de caraula, iar dupa spectacol, domnia sa se revina cat de tarziu lunad cu ea singurul rand de chei pentru a nu deranja. Impreuna au fost de acord ca nimic rau nu se putea intampla in decursul celor doua, trei ore, asa ca nu si-au facut probleme din cauza asta, iar tabara a ramas inchisa pe dinauntru.

N-as vrea sa detaliez, asa ca am sa trec in goana peste partea asta. Fara sa stim despre absenta profesoarei, cu o mare intarziere fata de programul stabilit (speculand lipsa de supraveghere, cativa dintre elevi s-au lungit la o partida de „gura-casca” in mijlocul livingului) totul s-a derulat comme prevu.....

Mmmmmm, ca sa fiu foarte sincer...nu chiar totul...si asta doar pentru prima parte din show.....

Scuze de intruziune...dar am si eu o intrebare, a rupt iar tacerea Ticu....Da, cumva, Toma asta nu se masturba cat era ziua de lunga ???...Adica erati niste pusti pe la varsta aia, nu-i asa ??...partea asta ar trebui dezvoltata zic eu.....apoi lovit de cutitele privirilor noastrea acuzatoare, n-a mai continuat..asezandu-se iar la panda vreunui pahar scapat de sub observatie...


(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Mar Apr 21, 2015 7:22 pm

Ep.16

Asadar Matei a intrat in dispozitiv fara probleme, Arcus s-a deghizat in strigoi licurici, iar timingul a fost ca la NASA in misiunea gemeni...Bâzdâc insa adormise bustean.. Lemn Tanase....Sforaia de rupea patul. Fantoma improvizata se dadea de ceasul mortii, gesticuland sufocata sub povara vesmantului greoi, pustii figuranti chicoteau dosindu-se, care in dulap, care pe sub pat...Insa Tomita...nimic ..horca, horca....!!

Dezgustat de lipsa lui de cooperare si de perspectiva ca intreaga gargata sa se termine intr-un fiasco, am iesit din ascunzatoare si l-am smucit cat am putut pe Bâzdâc de unul din cotoaiele care ii ieseau pe sub patura...In sfarsit, asta l-a trezit, insa nu pe de-a intregul. Nauc de somn si tampit din vocatie, Toma si-a tras cu putere patura peste cap, in singurura reactie de care o fost capabil. Mai tarziu avea sa isi reafirme cu orice ocazie convingerea ca atunci a banuit totul drept mirajul unui vis stupid (adaugand in soapta ca nici dupa aia si nici macar in ziua de azi nu crede diferit basmele noastre fiind mincinoase)...

L-am lasat sub coviltirul sau si ne-am intors in sala de zi. Revenit si el, Matei s-a grabit spre tabloul electric ca sa reinstaleze siguranta desurubata, cand, dintro data a doua jumatate a draperiei a inceput sa leviteze singura..L-am cautat din ochi pe Arcus, dar el era cu „mantaua” lui inca in brate ......si verde la fata, cu privirea pironita pe imaginea care se desfasura tot mai vertical in fata noastra....Cand inaltimea umbrei a ajuns pana de tocul usii...si eu si ceilalti am inceput sa dam de-a-indaratelea, iar cand luminile s-au stins brusc cu un pocnet sec, am explodat in zbierete de groaza de care eu unul nu m-am stiut niciodata in stare...

Alarmati de toata harmalaia, inebuniti de spaima, curand s-au trezit si ceilalti copii din tabara, care acum tipau si ei cat ii tineau bojocii fara sa stie precis de ce...

Cu un dram de luciditate Matei si-a aprins in final lanterna, dar proiectia limbii de luimna a produs fix in acel foment fenomenul sclipitor pe fundalul aratarii care acum parea sa avnseze spre noi...

Urletele s-au accentuat si multiplicat iar alergatul zig-zag al prizonierilor, intocmai ca electroni in jurul nucleului dintrun atom, amenintau ca totul sa ia o turnura groteasca......Atunci, intr-o surpriza dementa, usa principala s-a deschis, facand loc unei fante palide provenite de la felinarele din strada...fara sa stea pe ganduri gloata a pornit-o buluc intr-acolo, desi desculta si sumar imbracata...fara sa tina cont de cea din cale impietrita ca o mumie cu cheia intr-o mana si cautand cu disperare sa priceapa ce se intampla in jur...

(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Mar Apr 21, 2015 7:23 pm

Ep. 17

..de aia si eu sustin ca explicatiile sunt intotdeauna logice si trebuiesc cautate cu multa atentie in orice bizarerie. Iata ca inca de a doua zi s-a dovedit prin confesiuni, ca Lupan era cel care s-a deghizat in a doua jumatate de draperie, incercand astfel sa plateasca poanta noastra impotriva lui Bâzdâc, cu exact aceiasi moneda...

Descoperise complotul cu minute inainte, de unul singur, inspectand cladirea inaintea stingerii...Negura instalata brusc, cu zgomot si fix la tanc, a fost opera lui Matei...stangaci in tabloul de sigurante, el a produs un scurt circuit care l-a infricosat cumplit, cu atat mai mult cu cat nu vedea si nu stia de iluziile din living, dar auzea zbieretele si panica.....A trait un parjol launtric mai intens decat cel din cosmarul nostru...

Afectat putin, sau poate deloc, a fost bine-inteles elevul problema Toma Bâzdâc...iar vinovati doar noi: din toate boacanele pe care le insira, trebuia sa fii priceput imediat ca el e intotdeauna pe invers decat toti ceilalti....

-Aha....a punctat clar Ticu trezit instant din letargie...deci am zis bine...era popo...!!

(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Mar Apr 21, 2015 7:41 pm

Ep. 18

Toti ocupantii mesei s-au mai descretit la frunte...iar pericolul ce ne intemnitase in cabana, aproape dat uitarii cand, la ceas trecut de miezu noptii, de afara au inceput sa razbata sunete stranii...

Toata suflarea a amutit, iar cabanierul Ghita insusi impietrit cu cateva sticle in maini, asuda din greu avand chipul schimonosit de neliniste..

Clipele de tensiune au fost insa putine; sosisera vanatorii si in fata blocadei, cum n-au zarit nicio sonerie, au gasit de cuvinta sa isi faca remarcata prezenta prin sunete de corn. Cum e obiceiul de ceva vreme, in locul instrumentului din dotare se foloseste teava de arma intoarsa spre gornist, iar semnalul e dupa maiestria fiecarui interpret. Cel care se produsese in noaptea aia, nu era nici macar unul mediocru. Ticu avea sa explice mai tarziu ca lui i s-a parut ca doina unui extraterestru muls din confuzie de ciobani, la o stana de oi...din apropiere.

Cum era si normal , nici vanatorii nu se aflau intr-o stare perfecta de limpezime. Pe langa ca duhneau a turt si tescovina, mai aveau si chef de petrecere, asa ca a inceput un dezmat in toata regula.

In toiul zaiafetului Ticu de la Salvamont, a imbracat o blana de urs care inobila camera personala lui Ghita, si se scalambaia astfel deghizat, topaind de mama focului printre turisti si personalul silvic...La putin dupa a cazut rapus cu capul pe una dintre mese, deavalma cu tot cu blana...

Ultimul episod al acestei povesti s-a petrecut in zorii zilei. Peste tot prapadul si marea de trupuri risipite pe podeaua incaperii centrale, linistea s-a destramat in hohotele unui plans, inuman si grotesc, reluate ciclic la cel mai inalt nivel...

Desteptat din aburii alcolului, la capatul cine stie carui vis diabolic generat de intamplarile din ajun, Ticu s-a trezit brusc, ochi in ochi cu capul ursului cu a carui blana, ratacita in dezordine, se incalzise tot restul noptii...N-a mai avut curajul sa se sperie...asa ca s-a pus pe bocit...ca-i parea rau...era inca tanar...n-apucase sa traiasca....

Sfarsit
avatar
Kavarna

Mesaje : 985
Puncte : 1034
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Kavarna la data de Joi Apr 23, 2015 1:08 pm

....mari pacat ca esti vanator.....mari di tat.....


Da chiar si asa.....Mai bagaaaaaaaaaaa....... Wink
avatar
dani el

Mesaje : 109
Puncte : 109
Data de inscriere : 17/04/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de dani el la data de Dum Apr 26, 2015 5:03 pm

Frumos...
avatar
Kavarna

Mesaje : 985
Puncte : 1034
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Kavarna la data de Lun Apr 27, 2015 1:49 pm

hai ma hampule, nu te mai lasa atata rugat.....

Hi-Lander

Mesaje : 3
Puncte : 3
Data de inscriere : 14/04/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hi-Lander la data de Mar Apr 28, 2015 9:42 pm

Excelenta povestire, ca de obicei. Multumesc si mai vrem! Smile
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Mar Mai 05, 2015 11:30 am

Hi-Lader...mi-e si rusine....In Bucuresti numai o singura posta accepta pachete pentru america...si n-am ajuns inca..

Multumesc tuturor....Sotiile vor continua.. yeeees
..c-asa-i in viata...daca n-o tragi tu la altul, altul ar sa ti-o traga tie cand te astepti cel mai putin...
avatar
dani el

Mesaje : 109
Puncte : 109
Data de inscriere : 17/04/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de dani el la data de Vin Mai 08, 2015 1:49 pm


Nici doamnele nu mai sunt ce erau odată

Prietena mea ajunge la muncă frântă. E transpirată şi răvăşită. În halul în care se prezintă, nu poate să-mi treacă prin cap decât că vine de la un amant. Mă mai uit o dată la ea. Pe naiba, vine de la doi. E îmbrăcată într-un deux-pieces şi adidaşi. Nu sunt eu cea mai în măsură să critic stilul vestimentar al cuiva, dar, totuşi, nu-mi pot lua ochii de la picioarele ei. E un contrast care-ţi sterpezeşte dintii. Se uită speriată în spate. Încep să mă îngrijorez.

- Eşti ok? întreb, deşi realizez că nu e ok deloc.

- Da,da…răspunde, aruncându-şi ochii peste umăr.

- Te urmăreşte cineva? mă panichez deja. Mă ridic în picioare şi-mi arunc ochii prin cameră gândindu-mă cu ce să baricadez uşa.

- Sper că nu! spune în timp ce-şi scoate pantofii cu toc din geantă şi se încalţă, revenind, cât de cât, la o postura mai de femeie.

Respir uşurată. Mă rog, doar respir. Uşurată nu sunt deloc. Mi-ar prinde chiar bine să mă ușurez de vreo zece kile, dar..

- Am venit pe jos. Mi-a fost frică să iau metroul.

Rămân cu cafeaua suspendată în dreptul gurii şi cu ochii suspendaţi la ea. Aş râde, dacă situaţia mi s-ar părea mai puţin gravă. Pe dracu’, râd de nu mai pot, de-mi sare cafeaua din cană. O fentez la un mare fix. Accesele mele de râs, m-au făcut agilă ca o pantera damblagie. Mă rog, în rare cazuri nu vărs ce am în mâna şi în gură. În dese cazuri, da.

- Ţi-a fost frică să iei metroul? repet ca o prostănacă. De ce ?

- De mă-ta! îmi răspunde academic prietena mea.

Îmi dau seama că e treaba serioasă şi încerc să mă stăpânesc. Mă uit în jos un timp, apoi îmi iau o ţigară.

- Gata, uite, nu mai râd. Iartă-mă! Te rog, spune, ce s-a întâmplat?

Îşi trece gânditoare mâna prin păr, în timp ce-şi muscă preocupată buzele.

- Ok, să încep cu începutul, zice. Aseară eram cam obosită când am plecat de la muncă, poate ai observat.

Înclin din cap că am observat, deşi observasem pe dracu’ să mă pieptene.

- M-am îmbrăcat, mi-am pus căciula, ştii căciula aia nouă, maro, cu ciucure?!

Fac semn din cap că ştiu, deşi tot pe dracu’ să mă pieptene ştiu, moment în care mi se configurează un deficit clar de atenţie în ceea ce mă priveşte, care m-ar putea îngrijora, dacă mi-ar păsa.

- Am plecat frântă spre casă, continuă povestea prietena mea, m-am urcat în metrou şi m-am repezit ca o ţăcănită spre un scaun gol, ţi-am spus, eram foarte obosită. E posibil să fi călcat în picioare câteva băbuţe, dar nu mai puteam să stau în picioare. M-am aşezat pe scaun şi am început să mă gândesc la ce mai am de făcut când ajung acasă. Cred că m-am gândit un minut şi, ce crezi ??!!, am adormit. Am adormit în metrou ca ultima aurolacă.

-Nu mi se pare aşa de grav. Mi s-a întâmplat şi mie.

Prietena mea se uită urât la mine, aşa că îmi înghit restul meu de poveste, aşteptând restul ei de poveste.

- Cum spuneam, am adormit. Nu ştiu cât am dormit. Cert este că la un moment dat m-am trezit. M-am reorganizat, că mă lăţisem toată pe scaun, cu capul dat pe spate, deh, mă făcusem comodă. Am zis că mor de ruşine. Se uitau câţiva la mine să vadă dacă sunt beată. Tocmai când mă pregăteam să-i admonestez din privire, îmi pică ochii pe un domn care stătea pe scaunul din faţa mea. Mdaaaa, cum să-ţi zic? Acest domn de etnie rromă din faţa mea, de vreo 150 de kilograme, degajat îmi zâmbea.

- Aoleu, zic!!

- Aoleu, ce? mi-o întoarce prietena mea.

- Scuze, am crezut că ăsta e punctul culminant.

- Ai crezut prost, se răţoieşte femeia la mine.

- Deci, domnul rrom îmi zâmbea, cum crezi?

- Cum?… bâigui cuprinsă de frisoanele poveştii Cum?

- Cu căciula mea pe cap.

- Cu căciulă ta pe cap??!!, zbier că o bezmetică.

- Da, cum auzi. Rămân siderată, fără reacţie. Într-un gest discret, duc mâna la cap. Poate totuşi nu e căciula mea. Căciula mea lipseşte. Iată, prin deducţie logică, e căciula mea. Nu-mi vine să cred. Nu a văzut nimeni când m-a tâlhărit, ce credea că sunt moartă? Bine dracu’ că nu m-a lăsat în curu’ gol în metrou. Mă uit în jur, toată lumea calmă. Nu-mi vine să cred în ce ţară de căcat trăiesc!!! Moooor de nervi. Simt cum mi se urcă nebuneala la cap şi-ncep să-mi tremure mâinile. Ce pot să fac, să mă duc să-l rog să-mi dea căciula înapoi? Cum să facă asta? Să-i zic”- Domnule, nu va supăraţi, vreţi să-mi înapoiaţi căciula pe care mi-aţi furat-o??”. Să întrebe obraznic” De ce?” şi eu ce să răspund? ” Pentru că mi-e frig??”. Scrâşnesc din dinţi de furie şi de frustrare şi la prima trebuie să cobor. Nu am fost niciodată un om foarte curajos, dar nervii ăştia îmi nasc în cap un gând halucinant. Zâmbesc tembelă, în timp ce mă ridic şi mă apropii de uşa. Stau calmă numărând secundele. Uşa se deschide. Rămân tot calmă, numărând în minte. Chiar înainte să se închidă uşa, îi smulg ” domnului” căciula mea din capul lui şi o zbughesc afară. Uşa se închide. Aşa cum m-am simţit atunci, nu m-am simţit în viaţa mea. M-am simţit ca Xena, prinţesa războinică. Mi-am făcut dreptate. Nu mai pot să mă ţin pe picioare de tremurat, dar mi-e şi frică să mai rămân acolo, aşa că o iau la fugă spre casă, cu rezerva de adrenalină pe care o mai am. Victoria asta o să o povestesc din generaţie în generaţie.

Eu sunt într-un fel de catharsis. Mă uit uluită la prietena mea. Nu-mi cred urechilor.

- Ai făcut ce?? I-ai luat ăluia căciula din cap? Eşti nebună?

- N-am terminat! mă pune la punct, prietena mea.

- Ajung acasă într-un suflet. Al meu mă aştepta să mâncăm. Îmi dau geaca jos şi o pun în cuier, în timp ce povestesc febrilă. Al meu, panicat de ce povestesc, ascultă cu atenţie şi îngrijorare. Povestesc bezmetică, nici măcar nu ştiu dacă mă poate urmări, aşa sunt de febrilă. Am degetele încleştate pe căciulă, de zici că-s pitbull. Vântur căciula în aer, în timp ce povestesc aventura vieţii mele. Al meu e din ce în ce mai palid. Aruncă priviri când spre mine, când spre cuier. Eu din ce în ce mai ambalată, de zici că povestesc bătălia de la Călugăreni, mă enervez. Nu mi se pare că am toată atenţia lu’ bărbată-miu. Urlu la el nişte bolboroseli urmate de” Căciula, caciulaaaaa!!!”.

Al meu se apropie de geaca din cuier, extrage din gluga acesteia o căciulă şi mă întreabă:

-Căciula asta, iubito?

Mă uit ca o oligofrenă când la căciula din mâna lui, când la căciula din mâna mea.

- Doamne-Dumnezeule, ce-am făcut?

- Ce să faci, i-ai furat căciula omului..?!

-Aoleeeeuuu! Ce-o fi crezut lumea? Ce-o crede omul ăla despre mine?

- Eh, ce să creadă, că nici doamnele nu mai sunt ce erau odată…

Mă înec de ras şi, cu înţelepciunea unui cimpanzeu drogat, îi spun prietenei mele: “Asta da poveste pe care să o transmiţi din generaţie în generaţie!!”.
avatar
The Dude

Mesaje : 4444
Puncte : 4561
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de The Dude la data de Sam Mai 09, 2015 10:36 pm

Dani el.....Ce mai surpriza.....???

si cat de haiosssss....!!!


topicul asta se anima la modul cel mai concret !!

sincer ??....hampu incepuse sa cam "bata apa'n piua".....


mai baga dani...mie asta mi-a placut terbil... yeeees
avatar
dani el

Mesaje : 109
Puncte : 109
Data de inscriere : 17/04/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de dani el la data de Dum Mai 10, 2015 12:34 am

Nu, The Dude,
Hampu este muuuuuult mai bun povestitor decat voi fi eu copy-paste-or toata viata mea...
Merci oricum.
Il asteptam cu drag. yeeees
avatar
dani el

Mesaje : 109
Puncte : 109
Data de inscriere : 17/04/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de dani el la data de Vin Mai 22, 2015 6:49 pm

Promit sa tac o vesnicie, numai ...scrie !
cheers
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Dum Mai 31, 2015 9:55 am

Doamna Moroianu



Tot pe la noua, zece ani, jucandu-ne prin parcul din fata scolii am descoperit in spatele unui tufis o gropita ce adapostea un viespar. yikes.gif
Cu mari sacrificii, ce au inclus si doua victime puternic afectate de intepaturi am reusit sa capturam intr-un borcan mai multe zburatoare din astea.

La parterul blocului, pe partea din spatele lui, locuia o batranica: dna Moroianu, fosta guvernanta la palatul Peles in vremurile monarhiei, acum o rapciuga (numele o ilustra pe deplin) care ne certa mereu si ne izgonea de fiecare data cand ne gaseam de joaca prin zona vecina balconului ei.
Aveam cateva datorii importante la ea, asa ca am hotarat fara multa vorba ca acea colectie de viespii manioase ii va fi livrata integral.


(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Dum Mai 31, 2015 9:57 am

Am amestecat violent borcanul pentru ca dupa eliberare ticaloasele cu tepi sa aiba un moment cat mai lung de confuzie ohmy.gif in asa fel incat sa putem sa operam, si apoi am golit prin aerisirea de la camera de baie, indoind plasa protectoare, continutul borcanului.

Previzibil si asteptat din spatele ferestrei s-au auzit imediat cateva tipete, yikes.gif apoi zgomotul unor usi trantite…si cam asta a fost totul.
Ca sa nu putem fi pusi in legatura cu evenimentul, si pentru ca noi am considerat ca festa era astfel inchiata, nu am mai asteptat alta confirmare si am zbughit-o pe shest inapoi la joaca…

Ca intotdeauna insa, glumele pe care intentionam sa le facem la adresa unuia sau altuia din cunoscuti au consecinte cu totul neasteptate si lovesc de cele mai multe ori in alte locuri decat cel in care au fost tintite

Nazdravania asta a noastra a avut o astfel de soarta, iar urmarile ei au fost foarte serioase si as spune chiar dramatice pentru doua persone.



(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Dum Mai 31, 2015 9:58 am

Doamna Moroianu, aflata la varsta senectutii, avea la fel ca si ceilalti semeni ai ei aflati in aceiasi situatie, un comportament cu reactii bizare ce nu puteau fi incluse intotdeauna in sfera rationalului

Multi sustineau chiar ca ea este fie senila, fie de-a dreptul nebuna.

Vecina noastra copilarise la tara si stia ca viespile se pot alunga cu fum. Observase ca locul din care venise atacul era golul de aerisire practicat in partea superioara a zidului exterior de la bucatarie, asa ca imediat a aprins o carpa pe care in varful unui facalet a inceput sa o plimbe prin dreptul acelei gauri cry.gif .
Pe langa efectul asteptat, viespile care se mai aflau inca acolo au intrat imediat in coma profunda, s-a mai produs insa si unul secundar.
Pe gaura de aerisire a bucatariei de la parter, locuita dupa cum toata lumea stia de o “baba nebuna” au inceput sa iasa valatuci de fum remarcati de indata si de ceilalti vecini.

In plus de asta, doamna Moroianu nebanuind nimic despre cauza si originea reala a atacului viespiilor, pentru mai multa siguranta, s-a apucat sa afume si gaura de aerisire de la baie.

Gaura asta pornea insa din subsol, pe care il aerisirea in parte, si se termina pe terasa blocului, avand insa cate o deschizatura in dreptul fiecarei camere de baie pe care o strabatea pe acest drum.

Toate baile de deasupra baii doamnei Moroianu au fost astfel pe rand invadate de fum .
Multi locatari au iesit speriati in fata blocului alaturandu-se celor cativa gura casca ce se adunasera deja in urma fumului de la bucatarie, si care se tot intrebau ce era de facut..


(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Dum Mai 31, 2015 10:01 am

In timp ce cativa mai saritori s-au apucat sa loveasca cu pumnii si cu picioarele in usa vecinei senile s-a produs si evenimentul cel mai tragic, cel mai neprevazut, si cel mai bogat in urmari al acestei intamplari....

Din subsolul blocului acolo unde unii vecini mai gospodari isi amenajasera cate o boxa au iesit in goana mare, cu hainele si cu coafura intr-o dezordine suspecta, cu ochii inrositi, si foarte serios panicati, vecinul nostru de la etajul unu dl. Gigi, de meserie croitor, dimpreuna cu vecina noastra de la trei doamna Daniela de profesiune casnica.

Neasteptata aparitie a starnit o mare surpriza printre vecinii adunati in fata scarii, si un prilej “gras” de barfa, ce avea sa alimenteze discutiile o buna perioada de timp.

Comentariile si insinuarile au aparut chiar atunci.

Explicatia domnului Gigi cum ca tocmai i-ar fi luat “o masura” doamnei Daniela pentru un viitor taior, au starnit o ilaritate pe care nimeni nu s-a invrednicit macar sa o disimuleze.

Doamna Moroianu s-a ales asadar cu o sperietura zdravana si binemeritata, dar si cu cativa pereti afumati si cu un renume inca mult mai terfelit decat il avea deja.

Domnul Gigi a avut mai multe scandaluri de pomina cu consoarta sad.gif . Relatiile dintre ei s-au deteriorate iremediabil in urma istoriei asteia. In cativa ani insa a alunecat usor, usor in bautura, ultima lui isprava fiind un atac cerebral de pe urma caruia s-a ales cu o semipareza.

Din intrega poveste doamna Daniela s-a ales cu o sumedenie de oferte din partea barbatilor din bloc.
Apucase sa se justifce in fata unei vecine spunand ca este “neglijata”, si vecina nu tinuse secretul.

In cativa ani notorietatea ei depasise limitele cartierului si ajunsese si in atentia politiei.

Toleranta ei fara retineri (pe vremea lui Ceasca Imoralitatea se taxa), i-a creat multe neplaceri, insa in ciuda tuturor acestora singura persoana care aparent continua sa ii ignore latura asta a caracterului a ramas pana la sfarsit propriul ei sot.


sfarsit
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Dum Mai 31, 2015 10:03 am

Badalau...Era o mare figura. Se tinea numai de poante si era asa de simpatic incat toti il asteptam de dimineata sa vina sa ne inveseleasca cu povestile lui.

Intr-o zi nu a aparut.
Lui nu i se intamplase niciodata asa ceva...s-a facut 9 s-a facut 10...Pe la unspe toata lumea intreba unde o fi Bada ??
Unul care nu il prea avea la inima zice:
"-Da ce tot intrebati toti de Bada...Bada in sus Bada in jos ...o fi murit saracu' si voi nici pe lumea ailalta nu ii dati pace ??"

De aici s-a intins in toata fabrica (2500 de persoane) povestea ca a murit Bada...
Erau deja mai multe versiuni, si toate erau de acord intr-un singur punct: fusese un accident.

Cum era zi de leafa hai sa strangem si o cheta , cu liste, cu tot ce trebuie...
Pe la patru apare si Bada...Fusese la dezmat si de aia nu a mai ajuns la munca...

Desi cu totii eram indignatii de faptul ca Bada ne-a mai pacalit odata, am fost de acord sa mergem si sa bem banii adunati la carciuma la "Vaporul", si totul s-a terminat cu bine.
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Dum Mai 31, 2015 10:05 am

Inca una cu Bada...

Vine Bada intr-o zi de iarna si zice ca are un porc....pentru Craciun era porcul, dar ca nu poate sa il pastreze ca a avut un necaz si ca are mare nevoie de bani.

Porcul facea cam 2000 de lei, asa ca Bada, ca sa scoata tot ce se putea scoate de pe urma lui , a organizat o tombola.

Asa ca in ziua de salariu s-a postat in fata caseriei si vindea bilete a zece lei biletul la toata lumea, le povestea de necazul care l-a lovit si de nevoia de bani, le vorbea mestesugit despre posibilitatea roza de a devenii prin jocul intamplarii fericitii posesori ai unui purcel cu numai zece lei.

Bada era foarte popular si concursul lui, abil plasat in preajma sarbatorilor atunci cand toata lumea e putin mai larga la punga, avea un succes mult peste orice asteptare..

In ziua marii extrageri, se vandusera deja bilete cam de 3000 de lei, in sala de sindicat se adunase atata lume incat Secretara de Partid era sa faca infarct...

Ea nu reusea niucodata sa adune nici macar pe jumatate atata popor la actiunile ei.

Castiga unul Fane Baraca...un dobitoc (fost coleg de liceu cu mine). Daca era unul cu altceva decat tarata in cap poate ca despre finalul povestii nu ar fi aflat nimeni, niciodata, nimic, dar asa....Asta a fost ghinionul lui Bada.

Vine Baraca si ii zice lui Bada...Da ba porcul !! ....Bada ii spune ca nu exista nici un porc, dar ca vor face banii jumate-jumate si ca in felul asta toata lumea e fericita...

Baraca isi face o socoteala idioata: partea care ii revenea lui este mai mica decat valoarea porcului pusa in joc si deci el este inselat..El vrea porcul lui !!
Bada inghesuit rau de tot face o concesie si zice: "Bine ma, 2000 tu, 1000 eu !!"...Incurajat de succes Baraca supraliciteaza: 2500 eu 500 tu.....

Bada il baga in masa, povestea iese la lumina, Bbada sanctionat disciplinar, Baraca primeste inca o steluta langa cele patru care ii asigurau deja locul intai in clasamentul stupizilor pe fabrica, end of story ...
avatar
dani el

Mesaje : 109
Puncte : 109
Data de inscriere : 17/04/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de dani el la data de Dum Mai 31, 2015 7:44 pm

...am promis ! Smile
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Vin Iun 12, 2015 9:21 pm

Eram in liceu. Liceul nostru era in vecinatatea unui cimitir. Cand nu aveam chef de scoala, sau cand nu eram prea bine pregatiti pentru ea, ori atunci cand pur si simplu aveam ceva urgent de discutat sau de comentat chiuleam de la ore si saream gardul in cimitir.

Povestea pe care urmeaza sa o relatez are in centrul ei un personaj destul de important al acelor vremuri: "Albina" pe porecla sa. Numele ii venea pe de o parte din cauza unei boli de care suferea (era albinos..lipsit de orice pigment al pielii, al parului..) dar si din cauza stilului sau extrem de agresiv de a se adresa.

Eu eram unul din putinii amici buni ai lui Albina, si chiuleam de mute ori impreuna, in cimitirm, pentru a purta lungi si contradictorii discutii pe teme filozofice, muzicale, literare si artistice..Nu de putine ori discutiile se sfarseau destul de prost, fie intr-un potop de injuraturi, fie mai rau prin jigniri directe sau chiar prin mici incaierari.

In ziua despre care povestesc, chiuleam iarasi impreuna, de data asta de teama matematicii. Eram lansati intr-o disputa vie despre chitara lui Robert Fripp (eu sustineam ca e un Gibson, iar Albina zicea ca Fripp are mult mai multe chitari intre care si Fender) de la King Crimson, cand dintr-o data Albina m-a anuntat ca are de gand sa se cace. Pana sa apuc sa imi dau eu seama daca nu cumva e vorba de vreo figura de stil sau doar de o necesitate fiziologica, Albina era cu pantalonii in vine in plin procedeu.

Mi s-a parut o mare lipsa de bun simt fata de mine si o adevarata impietate fata de Robert Fripp, asa ca m-am apropiat, si cum era el asa in pozitia "pe oate" l-am atins pe umar impingandu-l spre inapoi.

Albina a batut aerul cu mainile incercand astfel sa isi recapete echilibrul dar nu a mai reusit, asa ca fleasc s-a prabusit cu fundul direct in proaspatul sau produs.

Vreau sa va spun prieteni ca "produsul" era ceva cu totul deosebit...Era ditamai placinta si mirosea de iti muta nasul.

Cand a realizat ce s-a intamplat Albina a capatat mai intai ceva culoare in obraji (mai intai verde, mai apoi sacojiu), apoi a inceput sa ma injure in gura mare de toti mortii si de toate rudele pana la gradul trei...Nemultumit cu asta intr-un gest total necontrolat a inceput sa isi adune de sub fund bucati de rahat pe care le tot arunca dupa mine, manjind crucile si catafalcele mormintelor din jur.

Cocotat pe varful unui gard incercam sa il readuc pe Albina in lumea rationalului facandu-l sa inteleaga pe de-a intregul situatia jalnica in care se afla: singur, in cimitir, plin de rahat si cu pantalonii in vine..

Albina trebuia sa priceapa ca nu a fost decat o gluma si ca singura lui speranta ca vroia sau nu sa accepte sunt tot eu...
Adica cine altcineva ar fi putut sa ii aduca apa sa se spele, cine altcineva ar fi putut sa uite sa povestasca intreaga patanie colegilor ??

Era o zi torida de vara, vacanta era aproape iar Albinea era tot mai irascibil. In mijocul crizei lui de isterie a mai si alunecat in propriul rahat manjindu-se acum si pe pantaloni.

Cu ochii iesiti din orbite si cu mana tinandu-se de chiloti Albina profera cele mai cumplite amenintari...nu era nici un chip de reconciliere.
--Dumnezeule cacatul asta a inceput sa se usuce pe mine...urla disperat Albina in mijlocul unui roi de muste in mod misterios alertate..

In capatul aleeii era o mica cismea, dar ca sa pot ajunge la ea ar fi trebuit sa trec ori prin fata lui Albina, ori sa fac un ditamai ocolul imposibil, asa ca era periculos sa incerc sa il ajut fara o intelegere prealabila.

Intr-un alt acces de initiativa Albina a decis sa isi sacrifice chilotii pentru a ii putea folosi drept carpa de curatat, dar era deja prea tarziu, caldura isi facuse efectul si de acuma nu se mai putea face nimic fara apa, asa ca Albina si-a luat inima in dinti si a iesit in alee, mergand atata cat ii permiteau pantalonii lasati in vine spre cismea..

Dar n-a fost sa fie, pentru ca de pe un drumeag lateral si-au facut aparitia doua babe care l-a vederea acelei privelisti au ramas inlemnite nestiind ce interpretare sa dea evenimentului.

Eu cand am vazut ca se lasa si cu martori, am tulit-o imediat inapoi peste gard si la ore.
Albina era in clasa paralela asa ca deznodomantul l-am aflat ceva mai tarziu de la altii. Albina a ajuns la ore spre sfarsitul programului. Reusise sa scape de mizeria de pe haine dar putea ingrozitor.

E de prisos sa mai adaug ca in doua zile intreaga istorie a facut inconjorul intregii scoli si a intregului cartier, dupa cum nu are rost sa mai adaug ca razbunarea lui Albina a fost crunta, imediata si pe masura.

Din acea zi insa, si pana azi, si foarte probabil pentru tot restul vietii sale naturale, Albina a ramas cunoscut de toti prietenii sai sub noua porecla : "Nicu cacat" (pe care ne-o datoreaza mie si parintilor sai in mod egal).
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Vin Iun 12, 2015 9:23 pm

Sigur ca necesitatea unei replici immediate a incoltit in mintea lui “Albina” inca din momentele in care se tara plin de rahat uscat prin cimitir.

Avea deja ceva pregatit de mai multe luni pentru Dl. Profesor Palaseanu. Albina era ferm convins ca Plasanu il persecuta si ca ii poarta o ura personala; pusese la cale un atentat cu bomba de zeama de varza putrezita si realizarea planului diabolic nu mai era decat o problema de conditii optime, adica locul, ora, modul de aplicare.

Luat cam pe nepusa masa de evenimente Albina, de acum deja “Nicu Cacat”, a adaptat in goana planul la persoana mea si a trecut imediat la stabilirea detaliilor.

Nu a fost de loc greu. In fiecare zi eu treceam spre liceu pe o straduta ingusta strajuita pe una din laturi de un bloc-turn.
Nicu Cacat nu avea decat sa se suie pe terasa blocului, sau sa apeleze la Clapacioaca (un coleg care locuia la unul din etajele blocului), asa cum s-a si intamplat, si sa isi lanseze de acolo bomba ecologica direct in capul subsemnatului.

Inevitabil au aparut insa si unele probleme. Rezerva de zeama de varza contaminata a fost descoperita cu ceva timp inainte de mama lui Nicu si aruncata imediat de aceasta.

Plin de mahnire Nicu a incercat sa inlocuiasca zeama de varza cu rahat, asa ca inarmat cu o punga a inceput sa colinde parcul si stradutele din jur in cautarea pretiosului ingredient, dand motive de comentarii clevetitorilor care vazandu-l susoteau intre ei: “ ba frate asta s-a naravit !!” sau “saracul de el, a devenit dependent”.

Am avut marele noroc ca Nicu nu a reusit nici sa gaseasca, nici sa produca rahatul in cantitatea si mai ales de calitatea necesara planului sau.
Pentru ca nu mai putea astepta nici o clipa, a inlocuit rahatul cu vopseaua. Doua pungi de vopsea una alba (defapt crem, cu gust acru), si alta rosie (cu miros de ou stricat), varate amandoua intr-o a treia punga, au constituit bomba ce ar fi reusit poate sa ma omoare pe loc daca m-ar fi lovit in cap in aceea dimineata de iunie.

Nu are nici un rost sa va stric ziua povestind cum aratam…

Au fost si multe alte victime colaterale, si ele au facut ca atacul sa devina obiectul unei anchete oficiale al carui rezultat nu s-a mai aflat niciodata din cauza vacantei ce a intrerupt cercetarile.

Trei saptamani dupa atac, pe plaja din Vama Veche inca mai descopeream cate o pata ratacita de vopsea desi intram in mare de cateva ori pe zi.
Costumul de haine a foste definitiv compromis, asta nefiind o paguba prea mare pentru ca oricum anul urmator trebuia sa imi cumpere un altul…

Albina, respectiv Nicu Cacat a mai fost lovit de cateva ori la randul lui…

In ultimul an, pe cu totul alte considerente a fost exmatriculat irevocabil.
A emigrat in Franta si a reusit sa isi termine studiile acolo, urmand universitatea de la Sorbona.

Porecla l-a urmat peste tot…..
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Sam Iun 13, 2015 9:57 pm

CAZUL SUAREZ

Se dedica lui Codrut Gigel, cunoscut de prieteni sub nickul Suarez...

O toamna plina de culoare, asa cum numai la munte poti vedea isi traia ultimele ei momente. In ciuda zilelor insorite noaptea era foarte frig. Toata vara condusesem un punct de lucru ce avea ca obiectiv construirea vilei de vacanta a unei familii de bogatani din Brasov.
Lucram intr-o zona deluroasa, limitrofa Comunei Moeciu de Sus.

Firma pentru care lucram avea mai multe santiere de acest fel in zona si peste toate, sef, era un inginer betiv si batran pe care il chema, nici mai mult nici mai putin decat "Dl. Ciumperca".

Echipa pe care o coordonam era compusa din sase oameni, intre care un pusti deopotriva sugubat si filozof, a carui porecla era: Suarez.

Ca sa mai economiseasca din bani, proprietarii si antreprenorii, ne cazasera pe toti la un loc intr-una din camerele viitoarei vile.

Cum distractiile erau putine, lucram cat tinea lumina.

Masa principala a zilei venea pe la ora sapte seara, tocmai de la o pensiune din Bran. Servitul ei era cel mai asteptat moment, si noi il prelungeam si il cinsteam de fiecare data atat cat se putea.

In seara de care va povestesc, masa fusese cu totul deosebita. Au fost servite mai multe feluri decat de obicei, si in plus am avut desert si doua sticle de vin la doi litrii.

Fara stirea sefilor, prin relatiile pe care le stabilisem in zona, noi reusiseram oricum sa ne completam cina zilnica cu cate o portie de vin, asa ca in seara aia din cauza mancarii speciale si a celor doua sticle neasteptate servitul mesei s-a transformat intr-un adevarat ospat.

O buna dispozitie generala se instalase in camera in care mancam, in timp ce afara se starnise din senin o vijelie teribila. Vantul batea atat de tare, ca daca stateai cu fata la el aproape ca nu puteai repira.

Dupa o vreme s-a lasat si intunericul, si destul de afectati de vinul baut incepusem sa ne pregatim de culcare, cand dintrodata unul din noi, nu mai imi amintesc care, ne-a aratat cu degetul o pata rosie pe cerul inorat.

In fata casei, la vreo 40 de metrii se afla un deal in spatele caruia, mascata privirii noastre directe, se afla o vale cu mai multe gospodarii. Acolo ceva ardea...

Valvataia focului proiectata pe cerul inorat, indica faptul ca incediul era de proportii. Curand vantul care desi se mai domolise continua sa bata cu furie, a inceput sa aduca cu el mirosul specific al lemnului ars, puberi de cenuse si chiar scantei aprinse...

Ne uitam buimaciti unul la altul si nu stiam ce sa facem, cand altcineva observa pe alta culme, de data asta mult mai indepartata un al doilea foc.

In curand, am putut numara patru focuri mari la distante apreciabile, si alte mai mititele...

E de prisos sa spun acum cat de speriati eram cu totii, si cat de dezorientati eram...

(va urma)
avatar
Hampu The Great

Mesaje : 157
Puncte : 176
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Hampu The Great la data de Sam Iun 13, 2015 9:59 pm

Ce trebuia facut ?

Chiar in fata casei stateau stivuiti cam opt metrii cubi de cherestea necesari lucarilor de la sarpanta si de la astereala.

Mi-am dat imediat seama ca toti asteptau din partea mea sa imi iau in serios rolul de sef, si sa trec la masuri. In afara lui Suarez, eu eram insa cel mai tanar din grup, si cel mai putin experimentat pentru astfel de situatii, asa ca am eschivat elegant, transferand raspunderea spre cei mai batrani: Ce trebuie facut ?...Voi ar trebui sa stiti mai bine ?

Unul Toma, a zis sa mergem si noi sa dam o mana de ajutor la stinsul celui mai apropiat incendiu.
Gica s-a multumit sa constate ca din cauza frigului probabil satenii si-au aprins sobele. Numai ca, vezi matale, cosurile erau necuratate de iarna trecuta, iar asta si cu vantul care s-a starnit au facut posibila toata grozavia...

Din felul taraganat in care isi prezenta teoria am putut deduce ca in mod cert ne-a inselat la imparteala vinului, adminstrandusi cumva o portie dubla.
Si-a terminat discursul cu o vorba balmajita ce suna a profetie: "..Totul va arde, asa ca orice gest de impotrivire e lipsit de sens !!"

Suarez, un spirit practic, credea ca e necesar sa facem si noi un foculet in fata casei.

Miscarea era simpla, cand se va apropia focul cel mare si il va vedea pe asta mai mic, o sa creada ori ca are de a face cu o casa prietenoasa, ori ca are in fata o casa deja atinsa si ca nu merita sa se mai ostenesca cu ea, ori ca e un semn de adulatie sau de apreciere, un fel de salut la care politicos ar fi sa raspunda tot printr-un salut, si apoi sa treaca mai departe..

Am decis sa actionez, asa ca am trimis imediat un om in recunoastere pana la focul de dupa dealul din fata casei, pe altul l-am trims pana la casa cea mai apropiata pentru a se interesa ce fac satenii in situatiile astea.

Al treilea a primit misiunea speciala de a contacta imediat si in taina principalul nostru furnizor local de vin. Misiunea lui era secreta, si avea in vedere o solutionare a problemei la care ma gandisem singur.

Suarez privind cerul inorat, a propus sa ne strangem in cerc si sa cantam "Paparudele" in varianta Phoenix, dupa el ar fi mers si un dans indian pe care il vazuse intr-un film si din care stia cateva miscari...Astfel in opinia sa focul si-ar fi facut o socoteala simpla, si ne-ar fi ocolit...

Aveam de luat o hotarare destul de grea: Trebuia sau nu sa incep sa torn apa peste cherestea ??

Daca focul s-ar fi extins si ar fi gasit cheresteaua uda intr-adevar ne-ar fi ocolit...Pe de alta parte cheresteaua care fusese atent protejat impotriva ploii, odata udata ar fi intarziat mult lucrarile si s-ar fi depreciat in mare masura..

Stateam ca prostii in vant si ne uitam la focuri fara sa stim ce sa facem cand tocmai s-a intors primul "cercetas".
Nu gasise pe nimeni la casa din vecini; a crezut ca probabil toti erau angajati in stingerea incendiului.

Dupa putin timp s-a intors si cel trimis la focul cel mare. Nu apucase sa vada sinistrul cu ochii lui, dar intalnise doi sateni pe drum pe care i-a intrebat: "Ce arde acolo ?"....si ei i-au raspuns: "Arde Sinedru'.."..asa ca a banuit ca ardea gospodaria lui Sinedru....Parerea lui..

In momentul asta il vad undeva in fata casei pe Suarez facand tot felul de semne pentru a trage atentia focului si apoi, cand crede ca a reusit, ii striga cat poate de tare : "Fire Walk With Me !!!", dupa care face cativa pasi mari intr-o directie opusa casei. Repeta aceleasi gesturi de mai multe ori, dar nimeni nu il urmeaza...

Al treilea mesager a sosit ceva mai tarziu clatinandu-se vizibil pe picioare si carand dupa el un bidon de plastic de zece kile plin cu vin, il comandasem pentru a contracara eventualele excese de panica (o justificare mai plauzibila nu am gasit).

De la el nu am putut afla nimic. Isi facuse curaj pentru greaua misiune incredintata apeland cu sarguinta la o sticluta de vodca (saniuta), pe care o pastra intotdeauna cu el in buzunarul de la piept al pufoaicei, special pentru situatiile de criza.

Suarez a zis sa incepem sa adresam focului jigniri, injuraturi si cuvinte urate. Asta, spunea el o sa il enerveze in asa masura, incat focul are sa se supere foc, si are sa comita greseli grave, devenind astfel vulnerabil, si deci usor de invins..

Am "dat cep" bidonului, si dupa primele inghitituri ideea salvatoare a si venit: Il voi suna pe seful de santier Ciumperca ! Asa ca am apucat plin de curaj mobilul si pentru mai multa siguranta am apasat tasta de apelare rapida corespunzatoare.

L-am gasit imediat, ca de obicei beat. A fost nevoie sa ii explic de trei ori situatia, pana sa ii pot smulge pretiosul sfat: "Ba...nu care cumva sa te puna necuratul sa uzi cheresteaua ca te distrug !!"

L-am chemat la fata locului, dar a refuzat invocand diverse pretexte..

Aveam insa solutii pentru Ciumperca...asa ca intr-un lung comentariu am facut trimitere directa si la bidonul de vin....Vin imediat ! a zis Ciumperca si asa a si facut.....

(va urma)

Continut sponsorizat

Re: Sotii, Poante, Inscenari....

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


    Acum este: Sam Noi 18, 2017 8:34 am