Republica Danga

„ Danga nu e, adică e pretutindeni. Este o insulă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Aici nu se știe prea bine dacă oamenii mint, visează, sau trăiesc cu adevarat „


Albume de Referinta

Distribuiţi
avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Lun Oct 09, 2017 8:58 pm

Ok, am înțeles. Nu-ți place Italia. Vreau să mai dau și eu două citate și apoi mă opresc.

The development of Progressive Rock Music, a difficult task
Late 60s and beginning of the 70s

I would say it all began with psychedelic music, i.e. essentially Jimi Hendrix and earlier PINK FLOYD (all their stuff with Syd Barrett). Some people say that The BEATLES also had a contribution to the prog movement). Then came bands such as KING CRIMSON and YES at the end of the sixties. KING CRIMSON, along with VAN DER GRAAF GENERATOR (VDGG) helped define a sub-genre of the progressive music called hard prog ('hard' referring to the tormented atmosphere of their records, however "In The Court In The Crimson King" is symphonic prog). YES were playing symphonic rock. GENESIS were already recording at the end of the sixties but their links to the progressive rock were not yet defined. With the album "Trespass", things became clear about GENESIS. YES and GENESIS remain icons in symphonic rock music. Other bands followed their steps later : GENTLE GIANT, CAMEL among others. At the same time as symphonic rock was developing in Great Britain, many Italian bands were performing a similar type of music : BANCO DEL MUTUO SOCCORCO (BDMS for short), PREMIATA FORNERIA MARCONI (PFM), Le ORME, QUELLA VECCHIA LOCANDA (QVL) among others. These two countries were the most prolific as far as progressive rock is concerned.

și

"Progressive is basically a blending of three elements: the song, the improvisation inspired by jazz and the composition in classical style. This cocktail is interpreted in different ways in every country: in England, for instance, Celtic, rock and blues influences prevail. In Italy we have to cope with our classical tradition: the melodramma, Respighi, Puccini, Mascagni but also all the contemporary classical composers. It's in this legacy, in my opinion, that the specificity of the Italian Progressive Rock is concealed." - Franco Mussida, PFM

Animale senza respiro, cu care am exemplificat albumul Palepoli, este pentru mine exemplul de piesă (pentru că nu e doar o melodie) căreia nu am a-i reproșa nimic, niciun pasaj, nicio notă, ea are tot ce este necesar (complexitate instrumentală, parți grele, altele line, armonii vocale sublime, efecte de fundal deosebite, improvizație, iar sincronizările și trecerile între toate aceste zone sunt naturale, fără ezitări). În galeria mea ea figurează ca atingând perfecțiunea.
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Mar Oct 10, 2017 8:24 pm

Gryphon a scris:Ok, am înțeles. Nu-ți place Italia.

Gresit. Ador Italia. Nu-mi plac deloc italienii....

Inca o data e dsicutabila aceasta contributie a lor. Sunt nenumarate alte surse care indica progresul german ca fiind urmatorul in ordinea sugerata de autorul citatului..

Cum bine spui, n-are rost sa continuam pe aceasta linie a nuantelor.
Pana la urma titlurile propuse de tine eu le-am apreciat foarte mult (doar ca nu la aceleasi cote...ceea ce  nu-i mare lucru si ar putea fi doar rodul unor superstitii, preconceptii, ori chiar al trufiei... voi face o analiza.... jocolor )


Ar mai trebui doua adaugiri:

-am nedreptatit Grecia (Aphrodite's Child)
-nu ti-am raspuns de Franta (Ange, Gong și Magma) ca tara neprimitoare, un concept in care iar nu cred. Uite un exemplu: Parisul are cel mai bine pus la punct itinerar de metrou; e universal recunoscut pentru simplitatea si eficienta sa (poate ca ai avut prilejul). Crezi ca parizienii s-au straduit sa il faca atat de explicit si de limpede doar pentru uzul lor..??.... spre beneficiul celor care cunosc prin excelenta orasul "par coeur" ?... Nu. Au facut aceste eforturi in sprijinul strainilor si al turistilor, iar asta prietene imi pare cel mai elocvent gest de mare ospitalitate...
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Mier Oct 11, 2017 9:35 am



De pe albumul omonim de mare succes "Le Cimetière des Arlequins - 1973"
Fratii Decamps (doi clapari) si o propunere interesanta.
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Joi Oct 12, 2017 9:33 am

... care insa ramane la acest stadiu de "propunere" din lipsa unor resurse artistice adevarate...


Atat despre asta. Si asa asta nu e topicul cu muzica progresiva ci cel care prezinta albume de referinta.




****



Asadar:





Sistemul solar in culori si sunete...

Do – Mars – red
Re – Sun – orange
Mi – Mercury – yellow
Fa – Saturn – green
Sol – Jupiter – blue
La – Venus – Indigo
Ti – Moon – violet



The Saga of Doremi Fasol Latido is a collection of ritualistic space chants, battle hymns and stellar songs of praise as used by the family clan of Hawkwind on their epic journey to the fabled land of Thorasin.

Al treilea album al grupului Hawkwind, cel care a inventat rock-ul spatial (atentie, nu cel cosmic), aduce o schimbare majora in sound-ul grupului, care prin plecarea basistului Dave Anderson si a tobosarului Terry Ollis pierdea intreaga sectie ritmica si o parte importanta din identitatea sonora.

Punand in loc cea mai elocventa proba de amatorism: Lemmy (Ian Fraser Kilmister) mult mai priceput la butoanele amplificatorului decat la cele patru corzi ale chitarii sale, lucrurile capata o noua orientare. In locul partiturilor consacrate, pentru a isi disimula lipsa de talent in manuirea Rickenbacker-ului din dotare Lemmy "canta" ceva ce a fost catalogat ca "overpowered, distorted rhythmic rumble".

cu toate acestea Lemmy e autorul uneia dintre cele mai interesante piese a LP-ului "The Watcher" ....is Lemmy's first composition for Hawkwind, this being a spacious acoustic number with fuzz-bass. The lyrics were written from the perspective of someone from afar (perhaps God or an alien master race) watching the inhabitants of Earth destroy themselves through their own greed.


Intr-un mod alambicat, dar explicabil, Doremi Fasol Latido a ajuns un succes si o piatra de hotar in evolutia acestei laturi a rock-ului. Au contribuit la asta intreaga mitologie din spatele conceptului (ca face trimiteri la principiile Pitagoriene ale sunetului, teoria muzicii sferelor, a scarii diatonice etc.), textele minutios selectate, chiar si coperta in contrast negru/argintiu sau negru/orange intr-o varianta preliminara , de o remarcabila tinuta artistica (tks to Cover-Artwork).


"Andrew Means of Melody Maker commented that "It's not melody and it's not harmony, and it's not really rhythm... it is ambiguity. It is the spaced out slipstream, the rushing, gurgling torrent of weightless sound that first turns the circle of mental pictures, associations and impressions picked out from space, time and earth... The listener is as much a traveller as the musician."
avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Joi Oct 12, 2017 6:30 pm

Îmi place și mie Doremi..., face parte din colecția mea de CD-uri.

Interesanta povestea chitaristului, nu se prea știa cu instrumentul dar din butoane făcea ceva deosebit.

Multă lume apreciază albumele lor din concert (Space Ritual are o grămadă de fani), dar eu le prefer pe cele de studio (uneori și să lungești prea mult o piesă, fără să fii chiar un extraordinar improvizator, poate deveni ușor obositor).

Fain album.
avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Joi Oct 12, 2017 6:44 pm

Nico - Desertshore (1970)

După colaborarea cu The Velvet Underground, Nico a scos o serie de albume solo. Am ascultat patru dintre ele care sunt bune sau foarte bune, iar vârful cred că e Desertshore.
Ce face ea e un fel de avant-folk / chamber-folk destul de dark (gothic). E ceva special ce nu place chiar tuturor.





Albumul a inspirat și realizarea unui film experimental (pe care nu l-am văzut), tot cu ea în rolul principal: La Cicatrice Intérieure
http://wearecult.rocks/mysticism-in-film-the-inner-scar-la-cicatrice-interieure-1972-part-1

avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Vin Oct 13, 2017 10:36 am

Gryphon a scris:Îmi place și mie Doremi..., face parte din colecția mea de CD-uri.

... eu il am si pe vinil bounce

uneori și să lungești prea mult o piesă, fără să fii chiar un extraordinar improvizator, poate deveni ușor obositor


Pauzele astea erau necesare pentru efectele vizuale din spectacol. Am vazut un concert pe net. Sunt pasaje intregi de proiectii, care azi pot parea ilare, insa la vremea aia.....



avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Vin Oct 13, 2017 11:03 am

Nico = Christa Päffgen ne-a parasit in 1988. A avut un rol periferic si in La Dolce Vita - Fellini;

Cel mai bine s-a descurcat in Chelsea Girls (Warhol-1966), perioada in care a avut si o idila cu Leonard Cohen (inspiradu-i acestuia mai multe piese de referinta).

Nu mai stiu acum, insa are pe undeva o colaborare cu Roxy Music, de fapt cu Eno.. pe asta regret ca nu am aprofundat-o.

A suferit un viol in tinerete (US Army), care a marcat-o puternic, dar care a si propulsat-o in atentia opiniei publice. A avut un copil "din flori" cu Alain Delon si a influentat semnificativ stilul folck (cum bine ai spus) dar si stilul gotic, cochetand mult cu electronica (Tangerine Dream si Ash Ra Temple);

Surda de o ureche, dependenta de heroina (a murit din cauza unei cure de dezintoxicare), a ramas o figura proeminenta a acelor vremuri (desi doar de plan secund)

Recomand Nico Christa Päffgen -1990 o carte de la Polyrom (cred) care inca se mai poate gasi, avand pe coperta aceasta poza:






Pentru cititorii acestei rubrici, care doresc sa o cunoasca mai bine, adaugam:





avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Sam Oct 21, 2017 7:40 pm

Jonas Hellborg (featuring Selvaganesh and Niladri Kumar) - Kali's Son (2005)











avatar
Kavarna

Mesaje : 1080
Puncte : 1135
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Kavarna la data de Lun Oct 23, 2017 10:53 am

wow !!
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Joi Oct 26, 2017 10:37 am

Da Kavi: wow !! ...si pica exact peste un concert de aceiasi factura pe care l-am urmarit recent. mi-am amintit ca si Mircea Florian a avut o perioada in care s-a incercat pe sitar...


avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Joi Noi 09, 2017 12:40 pm

Fela Ransome-Kuti



Fela Anikulapo Kuti, inventatorul stilului Afrobeat (fuziune jazz, funk, rock cu ritmuri sud afircane intense) este un nume de referinta in analele muzicii populare moderne. Mai jos, o compilatie video care incearca sa recompuna in alte aranjamente albumul The Best Best of Fela Kuti (1999)






In memoriam

On 3 August 1997, more than one million people attended Fela's funeral at the site of the old Shrine compound
avatar
Articon

Mesaje : 365
Puncte : 369
Data de inscriere : 13/07/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Articon la data de Joi Noi 09, 2017 2:44 pm

lacrimi Nu stiam ca e mort. Tocmai am ascultat ceva la o reprezentatie la institutul cultural... Pacat.

R.I.P.
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Joi Noi 09, 2017 2:47 pm

Da. SIDA. 59 de ani.
Tot spectacolul ala mi l-a adus in actualitate si mie yeeees
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Mar Dec 19, 2017 2:57 pm

Snowflakes Are Dancing is the second studio album by Japanese musician Isao Tomita, recorded in 1973 and first released by RCA Records as a Quadradisc in April 1974. The album consists entirely of Tomita's arrangements of Claude Debussy's "tone paintings", performed by Tomita on a Moog synthesizer. It entered the top 50 charts in the United States, where it was nominated for four Grammy Awards in 1975, including best classical album of the year, and it was NARM's best-selling classical album of the year.





The use of the term tone paintings here describes the nature of a large portion of Debussy's work which was concerned with mood and colour, eschewing traditional tonality in favour of constructions such as the full-tonal scale, parallel chords, bitonality, and to a certain extent atonality, in order to achieve a greater degree of musical expression not allowed by strict adherence to a single key. Thus, the term tone painting is quite appropriate, in that Debussy's compositions often experimented with a much broader palette of tones, allowing each to behave similar to a colour within an illustration.


The album is considered an early example of proto-synthesizer-pop. It sparked a "revolution in synthesizer programming" which it was responsible for taking to new heights. The album's contributions to electronic music included an ambience resembling a symphony orchestra, the use of reverberation, the use of phasing and flanging to create a spatial audio effect with stereo speakers, electronic surround sound using four speakers, realistic string simulations, portamento whistles, and abstract bell-like sounds created using ring modulation. A particularly significant achievement was its polyphonic sound, which was created without the use of any polyphonic synthesizers (which were not yet commercially released).[dubious – discuss] Tomita created the album's polyphonic sounds by recording selections one part at a time, taking 14 months to produce the album.The modular human whistle sounds used would also be copied in the presets of later electronic instruments.
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Vin Dec 29, 2017 6:30 pm

Discipline este un album al trupei King Crimson lansat în 1981, primul după o pauză de șapte ani. Doar fondatorul Robert Fripp și Bill Bruford mai fuseseră și în alte componențe ale formației. Restul grupului era format din Adrian Belew, care cântase cu David Bowie și Frank Zappa, și Tony Levin, ce cântase cu Peter Gabriel. A rezultat un album orientat mai mult spre new wave-ul anilor '80 și cu o sonoritate pre-techno .


DISCIPLINE - full album
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Sam Ian 06, 2018 1:29 pm

The Head on the Door, al saselea album al grubului The Cure este poate cel mai reprezentativ moment al fenomenului Alternative Rock, caci intruneste o sumedenie de stiluri, nuante si concepte pastrand totusi, in mod miraculos o directie coerenta, un tot unitar complet si o adancime de sensuri.

Este rodul unei maturizari evidente, intr-o zona in care aceasta dimensiune, dedicata exclusiv experimentalului si incercarilor... nici nu ar trebui sa existe.


1. "In Between Days" 2:57
2. "Kyoto Song" 4:16
3. "The Blood" 3:43
4. "Six Different Ways" 3:18
5. "Push" 4:31
6. "The Baby Screams" 3:44
7. "Close to Me" 3:23
8. "A Night Like This" 4:16
9. "Screw" 2:38
10. "Sinking" 4:57



avatar
Kavarna

Mesaje : 1080
Puncte : 1135
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Kavarna la data de Joi Ian 11, 2018 9:28 am

avatar
Kavarna

Mesaje : 1080
Puncte : 1135
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Kavarna la data de Mar Ian 30, 2018 2:25 pm

avatar
Kavarna

Mesaje : 1080
Puncte : 1135
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Kavarna la data de Mar Ian 30, 2018 4:56 pm

Pat Metheny Group is a jazz fusion group founded in 1977. The core members of the group are guitarist, composer and bandleader Pat Metheny; and keyboardist and composer Lyle Mays, who was part of the group's inception in 1977. Other long-standing members include bassist and producer Steve Rodby, who joined in 1981, and Paul Wertico, who was the group's drummer for 18 years from 1983 to 2001.


In 1977, bassist Mark Egan joined Metheny, Mays, and Gottlieb to form the Pat Metheny Group. They released the self-titled album "Pat Metheny Group" in 1978 on the ECM label, which featured several songs co-written by Metheny and Mays. The group's second album, American Garage in 1979, was a breakout hit, reaching #1 on the Billboard Jazz chart and crossing over to the pop charts as well, largely on the strength of the up-tempo opening track "(Cross the) Heartland" which would become a signature tune for the group. The group built upon its success with lengthy tours in the USA and Europe.

The group featured a unique sound, particularly due to Metheny's Gibson ES-175 guitar coupled to two digital delay units and Mays' Oberheim synthesizer and Yamaha Organ. The group played in a wide range of styles from experimental to grassroots music. Later on, Metheny began working with the Roland GR300 guitar synthesizer and a Synclavier System, while Mays expanded his setup with a Prophet 5 synthesizer designed by Sequential Circuits, and later with many other synthesizers.



avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Mar Ian 30, 2018 6:44 pm

suspiciune

...hai sa zicem ca ar fi vorba doar de o ironie.... suparare


Formatul pe care il iei la misto e unul util si bine-venit, chiar daca tu consideri ca in acest fel induci ascultatorului pareri preconcepute.

Misto trupa si albumul...
interesante conotatiile !
avatar
Kavarna

Mesaje : 1080
Puncte : 1135
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Kavarna la data de Mier Ian 31, 2018 9:24 am

N-am luat la misto, am adoptat doar o forma de prezentare care mi s-a parut foarte buna. Basketball (desi interesante cu adevarat ar fi fost si niste pareri personale).
avatar
The Dude

Mesaje : 4799
Puncte : 4920
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Sam Feb 10, 2018 1:18 pm



Ian Anderson 2003, o revenire la stilul consacrat, acest album trebuie inteles intr-un triptic, caruia de fapt ii si apartine.

Cu personalitati proeminente ale conceptului care i-a impus in lumea rockului progresiv, apar pe piata aproape simultan LP-urile Jethro Tull - Christmas Album si solo-ul chitaristului Martin Barre's - Stage Left.

Ar trebui ascultate impreuna, insa relatia dintre cele trei productii fiind una piramidala, iar timpul tau, iubite cititor, atat de dramuit, am citat numai miezul... varful piramidei.


"Calliandra Shade (The Cappuccino Song)" – 5:02
"Rupi's Dance" – 3:00
"Lost in Crowds" – 5:37
"A Raft of Penguins" – 3:34
"A Week of Moments" – 4:27
"A Hand of Thumbs" – 4:02
"Eurology" – 3:14
"Old Black Cat" – 3:40
"Photo Shop" – 3:20
"Pigeon Flying over Berlin Zoo" – 4:18
"Griminelli's Lament" – 2:56
"Not Ralitsa Vassileva" – 4:45
"Two Short Planks" – 4:00
"Birthday Card at Christmas" – 3:37

Continut sponsorizat

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


    Acum este: Lun Feb 19, 2018 5:53 am