Republica Danga

„ Danga nu e, adică e pretutindeni. Este o insulă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Aici nu se știe prea bine dacă oamenii mint, visează, sau trăiesc cu adevarat „


Albume de Referinta

Distribuiţi
avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Lun Oct 09, 2017 8:58 pm

Ok, am înțeles. Nu-ți place Italia. Vreau să mai dau și eu două citate și apoi mă opresc.

The development of Progressive Rock Music, a difficult task
Late 60s and beginning of the 70s

I would say it all began with psychedelic music, i.e. essentially Jimi Hendrix and earlier PINK FLOYD (all their stuff with Syd Barrett). Some people say that The BEATLES also had a contribution to the prog movement). Then came bands such as KING CRIMSON and YES at the end of the sixties. KING CRIMSON, along with VAN DER GRAAF GENERATOR (VDGG) helped define a sub-genre of the progressive music called hard prog ('hard' referring to the tormented atmosphere of their records, however "In The Court In The Crimson King" is symphonic prog). YES were playing symphonic rock. GENESIS were already recording at the end of the sixties but their links to the progressive rock were not yet defined. With the album "Trespass", things became clear about GENESIS. YES and GENESIS remain icons in symphonic rock music. Other bands followed their steps later : GENTLE GIANT, CAMEL among others. At the same time as symphonic rock was developing in Great Britain, many Italian bands were performing a similar type of music : BANCO DEL MUTUO SOCCORCO (BDMS for short), PREMIATA FORNERIA MARCONI (PFM), Le ORME, QUELLA VECCHIA LOCANDA (QVL) among others. These two countries were the most prolific as far as progressive rock is concerned.

și

"Progressive is basically a blending of three elements: the song, the improvisation inspired by jazz and the composition in classical style. This cocktail is interpreted in different ways in every country: in England, for instance, Celtic, rock and blues influences prevail. In Italy we have to cope with our classical tradition: the melodramma, Respighi, Puccini, Mascagni but also all the contemporary classical composers. It's in this legacy, in my opinion, that the specificity of the Italian Progressive Rock is concealed." - Franco Mussida, PFM

Animale senza respiro, cu care am exemplificat albumul Palepoli, este pentru mine exemplul de piesă (pentru că nu e doar o melodie) căreia nu am a-i reproșa nimic, niciun pasaj, nicio notă, ea are tot ce este necesar (complexitate instrumentală, parți grele, altele line, armonii vocale sublime, efecte de fundal deosebite, improvizație, iar sincronizările și trecerile între toate aceste zone sunt naturale, fără ezitări). În galeria mea ea figurează ca atingând perfecțiunea.
avatar
The Dude

Mesaje : 4328
Puncte : 4443
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Mar Oct 10, 2017 8:24 pm

Gryphon a scris:Ok, am înțeles. Nu-ți place Italia.

Gresit. Ador Italia. Nu-mi plac deloc italienii....

Inca o data e dsicutabila aceasta contributie a lor. Sunt nenumarate alte surse care indica progresul german ca fiind urmatorul in ordinea sugerata de autorul citatului..

Cum bine spui, n-are rost sa continuam pe aceasta linie a nuantelor.
Pana la urma titlurile propuse de tine eu le-am apreciat foarte mult (doar ca nu la aceleasi cote...ceea ce  nu-i mare lucru si ar putea fi doar rodul unor superstitii, preconceptii, ori chiar al trufiei... voi face o analiza.... jocolor )


Ar mai trebui doua adaugiri:

-am nedreptatit Grecia (Aphrodite's Child)
-nu ti-am raspuns de Franta (Ange, Gong și Magma) ca tara neprimitoare, un concept in care iar nu cred. Uite un exemplu: Parisul are cel mai bine pus la punct itinerar de metrou; e universal recunoscut pentru simplitatea si eficienta sa (poate ca ai avut prilejul). Crezi ca parizienii s-au straduit sa il faca atat de explicit si de limpede doar pentru uzul lor..??.... spre beneficiul celor care cunosc prin excelenta orasul "par coeur" ?... Nu. Au facut aceste eforturi in sprijinul strainilor si al turistilor, iar asta prietene imi pare cel mai elocvent gest de mare ospitalitate...
avatar
The Dude

Mesaje : 4328
Puncte : 4443
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Mier Oct 11, 2017 9:35 am



De pe albumul omonim de mare succes "Le Cimetière des Arlequins - 1973"
Fratii Decamps (doi clapari) si o propunere interesanta.
avatar
The Dude

Mesaje : 4328
Puncte : 4443
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Joi Oct 12, 2017 9:33 am

... care insa ramane la acest stadiu de "propunere" din lipsa unor resurse artistice adevarate...


Atat despre asta. Si asa asta nu e topicul cu muzica progresiva ci cel care prezinta albume de referinta.




****



Asadar:





Sistemul solar in culori si sunete...

Do – Mars – red
Re – Sun – orange
Mi – Mercury – yellow
Fa – Saturn – green
Sol – Jupiter – blue
La – Venus – Indigo
Ti – Moon – violet



The Saga of Doremi Fasol Latido is a collection of ritualistic space chants, battle hymns and stellar songs of praise as used by the family clan of Hawkwind on their epic journey to the fabled land of Thorasin.

Al treilea album al grupului Hawkwind, cel care a inventat rock-ul spatial (atentie, nu cel cosmic), aduce o schimbare majora in sound-ul grupului, care prin plecarea basistului Dave Anderson si a tobosarului Terry Ollis pierdea intreaga sectie ritmica si o parte importanta din identitatea sonora.

Punand in loc cea mai elocventa proba de amatorism: Lemmy (Ian Fraser Kilmister) mult mai priceput la butoanele amplificatorului decat la cele patru corzi ale chitarii sale, lucrurile capata o noua orientare. In locul partiturilor consacrate, pentru a isi disimula lipsa de talent in manuirea Rickenbacker-ului din dotare Lemmy "canta" ceva ce a fost catalogat ca "overpowered, distorted rhythmic rumble".

cu toate acestea Lemmy e autorul uneia dintre cele mai interesante piese a LP-ului "The Watcher" ....is Lemmy's first composition for Hawkwind, this being a spacious acoustic number with fuzz-bass. The lyrics were written from the perspective of someone from afar (perhaps God or an alien master race) watching the inhabitants of Earth destroy themselves through their own greed.


Intr-un mod alambicat, dar explicabil, Doremi Fasol Latido a ajuns un succes si o piatra de hotar in evolutia acestei laturi a rock-ului. Au contribuit la asta intreaga mitologie din spatele conceptului (ca face trimiteri la principiile Pitagoriene ale sunetului, teoria muzicii sferelor, a scarii diatonice etc.), textele minutios selectate, chiar si coperta in contrast negru/argintiu sau negru/orange intr-o varianta preliminara , de o remarcabila tinuta artistica (tks to Cover-Artwork).


"Andrew Means of Melody Maker commented that "It's not melody and it's not harmony, and it's not really rhythm... it is ambiguity. It is the spaced out slipstream, the rushing, gurgling torrent of weightless sound that first turns the circle of mental pictures, associations and impressions picked out from space, time and earth... The listener is as much a traveller as the musician."
avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Joi Oct 12, 2017 6:30 pm

Îmi place și mie Doremi..., face parte din colecția mea de CD-uri.

Interesanta povestea chitaristului, nu se prea știa cu instrumentul dar din butoane făcea ceva deosebit.

Multă lume apreciază albumele lor din concert (Space Ritual are o grămadă de fani), dar eu le prefer pe cele de studio (uneori și să lungești prea mult o piesă, fără să fii chiar un extraordinar improvizator, poate deveni ușor obositor).

Fain album.
avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon la data de Joi Oct 12, 2017 6:44 pm

Nico - Desertshore (1970)

După colaborarea cu The Velvet Underground, Nico a scos o serie de albume solo. Am ascultat patru dintre ele care sunt bune sau foarte bune, iar vârful cred că e Desertshore.
Ce face ea e un fel de avant-folk / chamber-folk destul de dark (gothic). E ceva special ce nu place chiar tuturor.





Albumul a inspirat și realizarea unui film experimental (pe care nu l-am văzut), tot cu ea în rolul principal: La Cicatrice Intérieure
http://wearecult.rocks/mysticism-in-film-the-inner-scar-la-cicatrice-interieure-1972-part-1

avatar
The Dude

Mesaje : 4328
Puncte : 4443
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Vin Oct 13, 2017 10:36 am

Gryphon a scris:Îmi place și mie Doremi..., face parte din colecția mea de CD-uri.

... eu il am si pe vinil bounce

uneori și să lungești prea mult o piesă, fără să fii chiar un extraordinar improvizator, poate deveni ușor obositor


Pauzele astea erau necesare pentru efectele vizuale din spectacol. Am vazut un concert pe net. Sunt pasaje intregi de proiectii, care azi pot parea ilare, insa la vremea aia.....



avatar
The Dude

Mesaje : 4328
Puncte : 4443
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de The Dude la data de Vin Oct 13, 2017 11:03 am

Nico = Christa Päffgen ne-a parasit in 1988. A avut un rol periferic si in La Dolce Vita - Fellini;

Cel mai bine s-a descurcat in Chelsea Girls (Warhol-1966), perioada in care a avut si o idila cu Leonard Cohen (inspiradu-i acestuia mai multe piese de referinta).

Nu mai stiu acum, insa are pe undeva o colaborare cu Roxy Music, de fapt cu Eno.. pe asta regret ca nu am aprofundat-o.

A suferit un viol in tinerete (US Army), care a marcat-o puternic, dar care a si propulsat-o in atentia opiniei publice. A avut un copil "din flori" cu Alain Delon si a influentat semnificativ stilul folck (cum bine ai spus) dar si stilul gotic, cochetand mult cu electronica (Tangerine Dream si Ash Ra Temple);

Surda de o ureche, dependenta de heroina (a murit din cauza unei cure de dezintoxicare), a ramas o figura proeminenta a acelor vremuri (desi doar de plan secund)

Recomand Nico Christa Päffgen -1990 o carte de la Polyrom (cred) care inca se mai poate gasi, avand pe coperta aceasta poza:






Pentru cititorii acestei rubrici, care doresc sa o cunoasca mai bine, adaugam:





avatar
Gryphon

Mesaje : 239
Puncte : 241
Data de inscriere : 17/04/2015
Localizare : NV

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Gryphon Ieri la 7:40 pm

Jonas Hellborg (featuring Selvaganesh and Niladri Kumar) - Kali's Son (2005)












Continut sponsorizat

Re: Albume de Referinta

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


    Acum este: Dum Oct 22, 2017 2:36 pm