Gandul Zilei de Azi

...gandul zilei de azi...o tripla sarbatoare religioasa...se indreapta catre cei fara de Dumnezeu....si/sau cei care si-au pierdut mintile in numele lui.

Azi, pentru mai multe ore, am examinat orasul de la inaltimea unei terase.
E prea aglomerat...si sunt atatea masini.

Mi-am amintit de o statistica si m-am ingrozit pricepand ce ne asteapta foarte curand.


poate ca ar fi bine sa ma retrag la tara.....dar asta va fi gandul zilei de maine.

.....miroase a weekend....natura in expansiune....picnic...bauta...franturi din panseurile care ma bantuie azi..

Mie dor de o din aia de carciuma comunala.

gandul zilei de azi incearca cu disperare sa se desparta de gandul noptii trecute...

maine pleaca dosarul celui care mi-a violat cabana. a cerut ingaduinta prin sora si mama. eu am pretins si sustinut recuperarea pagubelor materiale, cuantificate cu larghete la 2500 euroi. mi-au oferit 350...in rate pe o perioada neprecizata..

nu stau in banii astia...nici nu imi pasa de ei...pentru unele dintre lucruri sunt melancolic si nostalgic, dar m-am detasat destul de elegant...am refuzat iertarea care ar insemna anularea a tot ce s-a facut pana acum (laborator criminalistic, cercetare, declaratii, etc.) sustinand principiul nefraierelii..adica daca iert, din toata tarasenia sunt singurul idiot...am invocat asta fiindca cei carora le furnizam explicatii nu ar fi fost capabili sa priceapa motive mai consistente..

totusi...nu sunt in apele mele.

vrajala asta cu cel care a gresit trebuie sa plateasca nu face parte din setul meu de instructiuni...am observat de mic ca nimeni pe lume nu recompenseaza  pagubitul, si ca faptele bune se intorc diferit...cu dobanda, adaus comercial nesimtit si taxe suplimentare.

ma intriga simplitatea si functionalitatea rationamentului jefuiesc, ma dau nebun, scap, jefuiesc iar...sunt smecher..fac toate astea nu ca sa ma capatuiesc, ci ca sa imi pastrez statutul de smecher...ma surprinde contemplativ unitatea acestei familii, desi negocierea de la nimic, la 100 de euro despagubiri, ridicat la 200...apoi intrerupt la 350 spune foarte multe.

totusi...nu sunt in apele mele.

desi trebuie sa iau o decizie finala (pe care am sa o regret oricum)




voi lasa toate astea in asteptare azi, dedicand ziua bookfestului care invariabil m-a dezamagit profund in ultimii ani...
nici nu m-as duce, insa am o datorie fata de tineretea mea si fata de cornel....

Nuuuu...hotarat...n-am sa implic margareta in toata josnicia......


Ea trebuie sa ramana strict pentru chestiile nobile:  she loves me, she loves me not

sper ca mititeii de la copacapa sa fi fost la fel de imbietori ca pe vremea can faceam romexpo impreuna

Vremurile alea au trecut....si era coada mare, asa ca n-am luat.

.........


....o mai pasuim o vreme, apoi o trecem nemotivat....

....si ii scadem si nota la purtare....


Pe unde Dumnezeu o umbla ??

...azi sunt dominat de soarta functionarului de stat....de conditia lui in societate...de perspectivele hermeneutice..de motivatii si acomodari cu statutul (pornim de la Gogol, Caragiale.....vedem pe unde ajungem...e o zi care se anunta al dracului de lunga...)

gandul de azi bajbaie prin labirintul unor constructii, logice care cauta sa explice actiuni dramatice din jurul meu..

Nu prea face fata..acolo unde puterea de decizie creste logaritmic, cresc pe langa ea si buruienile abuzului, irationalului, a demonstratiilor de forta si autoritate..


...dar gandul meu nu se da batut si o tine langa  ca e musai sa existe o verticalitate neinteleasa in gestionarea cercetarilor, anchetelor, investigatiilor...ca totusi, personalul dedicat unor asemenea activitati cauta doar restabilirea si reabilitarea adevarului...

Oricum as da-o, oricum as rasuci-o...

"La Duminica'n gradina/ Saptamana care vine....."

Bine-a zis cine-a zis ..cu aprox. ca, cu cat afli mai multe, cu-atat iti dai seama cat de nestiutor esti !GRAVISSIM ! Am un ditmai gauroiu' in cap !  

Azi am sa imi inchipui ca sunt deja in vacanta. Nu stiu de ce ma incapatanez cu slujba asta....
Poate ar fi mai bine sa revin la planul ala cu sase luni muncite pe an.

Povestea vietii asteia ..Sunt atatea alternative, si niciuna nu-i mai buna ca celelalte...

Nu stiu de ce azi n-am in cap decat bere si mici.....

Yammmy...ca bine zici. gandul meu de azi, care hoinarea stingher, ia asta drept o invitatie din partea gndului tau.
vor merge impreuna la o bere...ce zici, le insotim ???

cam subtire ! si ...mustar ! Dijon, of course !  

vreau la mare....

Eu mi-am luat teapa. A fost frig, a plouat iar gagicile au avut preferinte greu de imaginat

sau

Acu, fara misto:

Vai...La mare.....



...dar nici la munte nu-i nashpa:




si nici in africa

Ba nu....Tot la mare

Vazandu-va gandurile ...doar c-un ochi  ..ca-s discreta  , m-a dus si pe mine-un gand , nu la locuintele lacustre , la ..inocentza .. un filmulet serios si puternic in mesaj ...ca-i Bukowski ! 

The Man with the Beautiful Eyes
when we were kids
there was a strange house
all the shades were
always
drawn
and we never heard voices
in there
and the yard was full of
bamboo
and we liked to play in
the bamboo
pretend we were
Tarzan
(although there was no
Jane).
and there was a
fish pond
a large one
full of the
fattest goldfish
you ever saw
and they were
tame.
they came to the
surface of the water
and took pieces of
bread
from our hands.
Our parents had
told us:
“never go near that
house.”
so, of course,
we went.
we wondered if anybody
liveed there.
weeks went by and we
never saw
anybody.
then one day
we heard
a voice
from the house
“YOU GOD DAMNED
WHORE!”
it was a man’s
voice.
then the screen
door
of the house was
flung open
and the man
walked
out.
he was holding a
fifth of whiskey
in his right
hand.
he was about
30.
he had a cigar
in his
mouth,
needed a shave.
his hair was
wild and
and uncombed
and he was
barefoot
in undershirt
and pants.
but his eyes
were
bright.
they blazed
with
brightness
and he said,
“hey, little
gentlemen,
having a good
time, I
hope?”
then he gave a
little laugh
and walked
back into the
house.
we left,
went back to my
parents’ yard
and thought
about it.
our parents,
we decided,
had wanted us
to stay away
from there
because they
never wanted us
to see a man
like
that,
a strong natural
man
with
beautiful
eyes.
our parents
were ashamed
that they were
not
like that
man,
that’s why they
wanted us
to stay
away.
but
we went back
to that house
and the bamboo
and the tame
goldfish.
we went back
many times
for many weeks
but we never
saw
or heard
the man
again.
the shades were
down
as always
and it was
quiet.
then one day
as we came back from
school
we saw the
house.
it had burned
down,
there was nothing
left,
just a smouldering
twisted black
foundation
and we went to
the fish pond
and there was
no water
in it
and the fat
orange goldfish
were dead
there,
drying out.
we went back to
my parents’ yard
and talked about
it
and decided that
our parents had
burned their
house down,
had killed
them
had killed the
goldfish
because it was
all too
beautiful,
even the bamboo
forest had
burned.
they had been
afraid of
the man with the
beautiful
eyes.
and
we were afraid
then
that
all throughout our lives
things like that
would
happen,
that nobody
wanted
anybody
to be
strong and
beautiful
like that,
that
others would never
allow it,
and that
many people
would have to
die.

Reteta de SUPRAvietuire , de la Seneca.

„Nu ai de ce să te îndoieşti că omul, o dată ce s-a născut, are puterea de a se ridica deasupra celor omeneşti; dureri, pierderi, bube, răni, schimbări dramatice ale lucrurilor ce-i freamătă împrejur, pe toate le priveşte fără îngrijorare, suportă împrejurările aspre cu calm, iar momentele de fericire cu măsură: fără să cedeze şi fără să se sprijine pe ele, rămîne mereu unul şi acelaşi în situaţii din cele mai felurite şi nu consideră niciodată nimic al său, afară de sine – şi din sine numai partea mai bună.

...zidurile care îl apără pe înţelept rămîn însă în siguranţă şi în faţa flăcărilor şi a incursiunii duşmanilor, nu lasă nici o despicătură pe unde să se poată intra, sînt semeţe, de necucerit, sînt asemenea zeilor."